De ce trebuie să fim atât de indiferenţi faţă de oamenii care ne înconjoară? De ce trebuie să îi neglijăm câtă vreme sunt în viaţă şi să-i idolatrizăm după ce au murit? De ce suntem atât de ipocriţi? De ce…?
Până la urma… nu putem schimba nimic. Nu ne dăm seama cât de mult iubim pe cineva decât dupa ce nu mai este printer noi.
Din păcate nu remarcăm şi nu preţuim adevăratele valori cât timp sunt în viaţă… începem să îi apreciem persoana şi realizările doar după ce au dispărut. E trist totuşi… în timpul vieţii o persoană îndelung contestată – după moarte un idol pentru toţi. Cel puţin acesta este cazul lui Michael Jackson. Un mare artist… unul foarte complex care reuşea la fiecare apariţie să încânte publicul. Celebritate i-a atras şi foarte multe scandaluri care i-au afectat imagine. Cu toate acestea a avut foarte mulţi fani…mai ales fane.Odată cu moartea sa a devenit şi mai celebru decât era… şi acum ajungem la toate întrebarile fară raspuns: de ce nu s-au făcut filme despre el cât timp era în viaţă?….de ce nu îl mediatizau şi nu îl ridicau în slăvi ca şi acum? oare nu merita?…
Cazuri asemănătoare putem căuta şi în România şi cu siguranţă vom găsi foarte multe. Oameni care nu au fost apreciaţi la adevărata lor valoare, oameni de referinţă în domeniile lor, cărora nu l-i s-a acordat atenţia cuvenită Nicolae Dobrin, Nicu Constatin, Gheorghe Dinică. Aceştia reprezintă o mică parte din lunga listă a valorilor noastre.
Putem să îi plângem, putem să îi stimăm…dar e prea tarziu…
Comentarii recente